Fibra de sticla, materiale compozite, rasini poliesterice, rasini epoxy, gelcoaturi, fibra de carbon

Aramida a fost inventată de DuPont în 1960 (înregistrată sub denumirea comercială de "Kevlar"), ca urmare a cercetărilor privind fibrele de nailon (poliamidă). Aceasta a fost introdusă prima dată în piaţa în 1970, în calitate de armătură pentru anvelope şi ca substitut pentru azbest. Structura chimică a aramidei prezintă inele aromatice de benzen de-a lungul axei polimerice. Cuvântul Aramid este o contracţie a descrierii chimice (aromatic polyamide). Rezistenţa şi modul de elasticitate sunt foarte bune, densitatea foarte scăzută şi rezistenţă la UV scazută. Rezistenţa la compresiune şi la forfecare sunt similare cu cele ale sticlei E. Valoarea sa deosebită provine din tenacitatea excelentă, rezistenţa foarte mare la impact, deteriorare, uzură şi caldură (pană la 500^o C).

Duritatea superioară a aramidei este un rezultat al procesului de absorbţie de energie a fibrelor. Această caracteristică o face ideală pentru utilizarea în aplicaţii militare (veste antiglont, căsti de protectie, blindaje, rachete balistice). Printre multe alte utilizări foarte importante, e folosită la echipamente pentru protectia pompierilor, pe partea inferioară a avioanelor (protectie impotriva actiunii resturilor abrazive de pe pistă în timpul decolării şi aterizării), precum şi pentru protectia părtilor inferioare ale masinilor de curse. Aramida este folosită în general în structurile importante ori de cate ori se prelimină riscul supunerii la impact, abraziune şi/sau exces de căldură. Este, de asemenea, compatibilă cu alte fibre, cum ar fi fibra de sticlă sau de carbon. Structurile hibride carbon-aramid combină caracteristicile de înaltă rezistenţă şi rigiditate ale fibrei de carbon şi rezistenţă la impact dezvoltata de aramidă. Utilizarea aramidei este ceva mai greoaie decât a fibrei de sticlă sau de carbon. Tăierea este mult mai dificilă cu metode conventionale, ca şi impregnarea fibrei. Răşina poliesterică ortoftalică nu va adera bine la aramidă (răşina poliesterică izoftalică aderă mult mai bine). Post-prelucrarea pieselor armate cu aramidă (de exemplu, tăierea marginilor tehnologice) este dificilă şi se recomandă utilizarea sculelor aşchietoare de calitate.